Constanța din Stănilești a aflat, după 34 de ani, că băiatul pe care l-a NĂSCUT în toamna lui 1989 – și care fusese declarat mort – trăiește, de fapt

Povestea dramatică a unei mame din Stănilești a ieșit la iveală după 34 de ani. Iată despre ce e vorba.

Ajunsă acum la vârsta de 74 ani, o femeie din comuna Stănilești, s-a gândit în fiecare zi la copilul născut în toamna anului 1989 la Spitalul din Huși, dar pe care medicii nu i l-au mai dat acasă.

Constanța Bejan le-a spus rudelor că a mers în toamna anului 1989 să nască la maternitatea Spitalului Huși, iar acolo a adus pe lume cel de-al cincilea copil.

Medicul și asistentele i-au spus că a născut un copil frumos și sănătos, pe care ea l-a văzut și le-a spus să îl numească Ionel.

Însă băiețelul i-a fost luat apoi, iar mama sa nu l-a mai văzut niciodată.

La externare, cadrele medicale fie îi spuneau că a murit, fie erau ironice, îndemnând-o să meargă mai repede acasă, unde mai are patru copii.

Atunci, la scurt timp după naștere, mama a mai încercat să bată pe la ușile orfelinatelor din zonă pentru a da de urma copilului, însă când primea câte o umbră de speranță, nu dura mult până când se risipea.

Alice, una dintre nepoatele sale, s-a implicat cel mai mult în poveste și vrea să își ajute bunica să dea de urma copilului pierdut.

„Ionel este fratele mamei. Medicul cu care a născut bunica atunci a murit și el. El i-a spus bunicii, râzând, că, „lasă că tu mai ai 4 copii acasă, acesta o să ajungă mare, o să trăiască bine și când o să vină la tine, o să-ți umple ograda de mașini”. Așadar, medicul nu i-a spus că e mort. Nu i-au dat cadavrul să îl îngroape, nu au pus-o să semneze absolut nimic. De aici încep toate suspiciunile”, susține Alice.

Aceste vorbe spuse de acel medic, foarte cunoscut în oraș, decedat între timp, au fost ținute minte de Constanța Bejan cu amărăciune, dar și cu speranță, căci pentru ea au însemnat, dincolo de cinismul lor, faptul că băiețelul dolofan, frumușel și vioi, pe care l-a născut în spitalul Huși și l-a numit Ionel, a trăit la naștere și nu a murit așa cum i-au spus celelalte cadre medicale.

Constanța Bejan a povestit familiei cele întâmplate și toți ai ei au știut dintotdeauna că undeva în această lume există un alt fiu al bunicii.

„Tocmai ce fusese mutat la un alt orfelinat”

De câțiva ani, Alice a încercat să pornească înapoi, pe puținele urme ale poveștii.

Prima dată a încercat la Spitalul Huși, unde a făcut o cerere scrisă acum 3 ani, mai exact în iunie 2020.

„Am dat datele de identitate ale bunicii, despre când a născut și am vrut să știm ce este trecut în acte. Din păcate, la două zile de la depunerea cererii scrise, m-a sunat o doamnă de la spital și a spus că arhiva maternității tocmai ce a fost dată la casat în februarie și nu mai există, dar că pot să mă duc la Evidența Populației sau la Arhivele Naționale de la Vaslui”, povestește nepoata.

„La Arhivele Naționale de la Vaslui am dat de o doamnă foarte drăguță, care a spus că ei nu au mai preluat de prin 1970 arhiva de la spitalul Huși, dar că e imposibil ca această arhivă să fie dată la casare, să fie distrusă. Și să mai fac o cerere și să nu accept decât un răspuns în scris. Așa o să fac”, spune Alice.

Între timp, tânăra a căutat tot felul de soluții ca să dea de urma copilului care acum ar fi trebuit să aibă 34 de ani.

Bunica Constanța le-a povestit celor dragi că, după ce a revenit de la maternitate, a trebuit să se ocupe de cele creștinești pentru soțul răposat și să aibă grijă de ceilalți 4 copii.

Cu toate astea, ar fi mers la orfelinatul de la Bârlad, unde cineva o îndrumase să verifice.

Acolo, angajații i-ar fi spus că Ionel Bejan, un copil cu acest nume și cu datele de naștere indicate de ea, „tocmai ce fusese mutat la un alt orfelinat cu o seară înainte”.

Văduva a mers la al doilea orfelinat, însă de acolo a aflat că acel copil ar fi fost trimis la Arad sau Hunedoara, unde ea nu a mai avut cum să ajungă să caute.

Totul însă arăta mai mult că acei oameni nu voiau decât să o pună pe drumuri, nicidecum să îi spună limpede dacă este sau nu copilul ei instituționalizat pe undeva.

„Bunica nu a renunțat niciodată la ideea că fiul ei trăiește. Mereu ne întreba: ați mai aflat ceva despre Ionel? Ați mai căutat ceva? Eu vreau să merg până la capăt și să caut. Undeva acest copil trebuie să fie, dacă nu a murit la naștere, așa cum au spus acele cadre medicale.

Pe atunci se vindeau copiii. Femeilor care erau de la țară, care mai aveau copii, uneori li se luau copiii, iar lor li se spunea că au murit. Cel puțin așa povestesc unii din acele timpuri. Eu sper ca Ionel să trăiască undeva”, spune nepoata Alice, potrivit Vremeanouă.